Nu m-am gandit niciodata sa citesc ceva de Murakami. De fapt, nici nu auzisem de el. Adevarul e ca nici nu ma prea am eu cu cartile. Pana intr-o zi, cand o colega ii da cartea unei alte colege, aceea chicotea citind prinde randuri si la un moment dat a ajuns la mine. Ma apuc si citesc un fragment si era, daca mai tin minte bine, o scena de sex foarte detaliata. Hmm, am zis foarte interesant. Am intrebat-o de unde o are si mi-a spus ca de la biblioteca scolii. Foarte tare! Am continuat sa citesc, mi-a placut si pana la urma mi-am luat-o si eu.
Ce m-a atras la cartea asta? Faptul ca e foarte realista si asta din cauza intesintatii detaliilor. Sex pervers, droguri si ceva sentimente. Toate astea faceau parte din viata unor tineri japonezi in jur de 20 de ani care locuiau langa o baza militara. Totul era atat de explicit incat fie ca vroiam, fie ca nu, nu puteam sa nu-mi fac o imagine sau sa nu-mi imaginez in subcostient ceea ce citeam. O carte foarte buna, care te face sa vrei sa tot mai citesti din ea, sorbind fiecare fraza.
O descriere de pe Internet:
“Albastru nemarginit, aproape transparent (1976), romanul de debut al lui Ryu Murakami, distins cu prestigioasele premii Gunzo si Akutagawa, prezinta viata de zi cu zi a unui grup de tineri care traiesc in apropierea unei baze militare americane.
Orgiile sexuale pe care le organizeaza militarii americani, o lista nesfirsita de droguri (philopon, heroina, mescalina, nibrole, hasis), supradoze si violenta compun viata sumbra si socanta a grupului de tineri japonezi, o viata lipsita de coerenta si semnificatie.
Exista totusi ceva dincolo de sordidul cotidian, exista o unduire alba si blanda care se reflecta intr-un simplu ciob de sticla…
Romanele lui Ryu Murakami au fost comparate cu cele ale lui Charles Bukowski, dar atat stilul fragmentar, cat si tematica din Albastru nemarginit, aproape transparent duc cu gandul si la celebrul Trainspotting al lui Irvine Welsh.”
Cu ajutorul la “Albastru nemarginit, aproape transparent” mi-am dat seama si eu de ce nu am prins eu gustul cartilor: deoarece n-am cautat subiecte captivante, cum ar fi in aceasta carte. Cine vrea sa citeasca “Romanul adolescentului miop”, “Popa Tanda”, “Mara” si altele de genu’? Astea facand parte din lectura scolara obligatorie. Eu una nu. De ce? Deoarece nu au un subiect oarecum contemporan, nu am nimic de invatat din ele si nu imi “iau ochii”. Mai sunt cele in genul “Harry Potter”, “Twilight” care iar nu ma atrag, neinteresandu-ma subiectul lor. Ma rog, inchei aici doarece s-ar putea s-o dau in alt subiect acum si ar fi mult mai multe de discutat.
Imprumutati, cumparti cartea, faceti cum vreti voi rost de ea. Daca va place non-conformismul, o veti iubi!
). Long story.
